Am fost la nuntă în week end, draga mea prietenă, Anca, s-a măritat, mânca-o-ar mama pe ea de fată frumoasă. Ca sa nu mă duc cu mâna goală, am luat-o pe prietena Luly cu mine la locul faptei, la Vidraru. Ceremonia religioasă am ratat-o, era să ratăm şi începerea nunţii, întrucât, vrăjite de frumuseţile patriei, eu şi Luly am lălăit-o pe drum, ne-am tot oprit să facem poze. Pedro a fost tare fericit, de când este în posesia mea, este prima oară când iese din Bucureşti. Deh, băiat de oraş…
Una peste alta, am răzbit la hotel, care, trebuie să mărturisesc, este foarte frumos!!! Evident că nu mai era niciun loc liber în parcare şi nu m-a lăsat inima să-l parchez pe Pedro prin curbele de pe Transfăgărăşan, aşa că, am blocat o maşină de teren şi am lăsat numărul de mobil în geam. Ţaca, ţaca, fugi cu Luly şi bagaje în cameră, inivaţii deja erau în lobby, ne-am strecurat şi dă-i cu duşul, îmbrăcat şi alte alea.
Evident că după ce am ieşit din duş, îmi sună telefonul. Mă ia unul în engleză şi mă anunţă că l-am blocat. De parcă eu nu ştiam…. Îl întreb dacă vrea să plece, iar el mă roagă să cobor. Pana mea!!! Eram în chiloţi şi cu părul ud!!! Dar na, dacă vrea omul să plece, poate sta Pedro în calea fericirii lui? Mă îmbrac, plec în şlapi, alerg umedă şi despletită până jos, ca să mă anunţe neamţul în cauză, care mă sunase, că el nu pleacă până a doua zi la ora 9 dimineaţa. Păi si ce pana mea m-ai scos, bre, din casă???? Ca să te anunţ că plec mâine la 9, pentru ca am un avion de prins, la Otopeni. Îmi venea să-l omor. Nu ajung bine în cameră, că iar mă sună disperatul:
- I have a proposal for you!
- Yessss…. (Ce măciuca mea mai vrei?)
- Aş vrea să inversăm locurile, ca să nu cumva să nu te scoli de dimineaţă şi să rămân blocat.
- Fratele meu, lasă-mă să termin de îmbrăcat, fardat, coafat, făcut unghiile şi vin şi inversăm ce vrei tu….
- Ok.
Cred că nu m-a înţeles bine ori dedulcindu-se la prea mult vin sec, a uitat ce am discutat, pentru că m-a mai sunat în următoarea jumătate de oră de trei ori. Într-un final, cobor plină de draci şi mut maşina.
- Na, pune-te în locul meu, că m-ai înnebunit!
Nu vă zic ce slalom am făcut printre toate maşinile parcate anapoda în parcare. Până la urmă, neamţul a ales să-şi parcheze maşina pe munte, ca să fie nebunul sigur că nu îl blochează nimeni. Luly a avut geniala idee să-l sunăm pe la 6 dimineaţa şi să-l anunţăm că l-a blocat un tir, dar eram prea ostenite ca să ne trezim şi să îi facem duma.
Una peste alta, nunta a fost foarte mişto, nu vă mai zic că am nimerit exact la masa cu neamţul… Îmi venea să-l omor.
Pe la 10 dimineaţa, Luly nu avea somn şi a început să fâşâie prin cameră. A căzut cerul peste mine. A avut decenţa să plece şi să bea o cafea şi să se întoarcă pe la 11. Când m-a trezit de tot. Iar dacă nu o făcea ea, o făceau cei doi menestrei, care nu au dormit toată noaptea şi pe la 11 dimineaţa, cu mult alcool la bord, s-au apucat să strige din pădure, sub balcon: Aaaaamaaaliaaaaa! Am ieşit pe balcon. Băieţii erau cu cervesa de dimineaţă.
- Ce faceţi, măi, flăcăi?
- O strigăm pe Amalia.
- Păi da, este evident. Dar o şi înţeleg dacă nu vine.
- Păi, a venit şi ne-a arătat că ne taie gâtul dacă mai strigăm…
- Oare, de ce nu mă miră?
Cu greu am coborât şi eu, târâtă fiind de neobosita Luly şi băgarăm câte o ciorbă de potroace, care ne-a prins tare bine, în ciuda faptului că nu am “servit” băuturi alcoolice în exces în noaptea precedentă… Cu ocazia asta, am cunoscut-o şi pe Amalia. Apoi, împreună cu ea, am plănuit să le-o coacem matinalilor cântăreţi. Unul dintre ei adormise în parcare, în maşină. Din fericire, pentru noi, maşina era deschisă, aşa că am “largat” portiera din faţă şi am început să urlăm: Aaaaaadiiiiii! V-aţi prins! Adi este prietenul Amaliei. Iar Amalia s-a simţit răzbunată. Adi a reacţionat decent, cu toate că a vut tupeul să spună că noi nu suntem cele normale. Hahahaha!
Cam atât, pe scurt, de la nuntă. Ah, am uitat! Ghiciţi cine mi-a dat sms ieri de dimineaţa, de la aeroport?
